Vegan Monday // Mussaka’a de vinete și roșii.

După lungi gîndiri și răzgîndiri, prietena mea Andreea a decis joia trecută că vine în vizită în Thailanda cu prima oprire la reședința subsemnatei. Ca orice român de treabă, nu a venit cu mîna goală și mi-a pus în bagaj o carte pe care mi-o doream de multă vreme Palestine on a Plate de Joudie Kalla. O carte cu rețete, evident, cu ce altceva mă puteam lăuda aici pe blog? O carte absolut minunată și care cred că trebuie să-și găsească loc în biblioteca oricărui pasionat de gătit, mai ales dacă apreciază mâncarea specifică Orientului Mijlociu.

Joudie Kallas este chef la Londra de 20 ani. Este de origine palestiniană și gătește în special rețete orientale în încercarea de a depăși prejudecățile legate de mîncarea din Orientul Mijlociu conform cărora totul se reduce la niște kebab plin de grăsime. În cartea de față a strîns cele mai iubite rețete pe care le-a învățat în familie, de la mamă, bunică, mătuși. Totul arată ca din basme (basme pentru foodies, that is) și este imposibil să nu înghiți în sec imediat ce ai dat trei pagini.

Eu am învîrtit deja cartea pe toate părțile, am pipăit-o, mirosit-o și analizat-o amănunțit ca să îmi dau seama dacă am ingredientele necesare pentru a reproduce măcar o parte din rețetele lui Joudie. Astăzi de dimineață la ora 11 m-am ridicat de la masa din grădină unde îmi beam cafeaua cu Andreea și am luat hotărîtă calea bucătăriei. Mă duc să gătesc, i-am zis. Și am gătit. Două rețete din cartea nouă și una din căpuț (pentru că de ce nu).

Acum povestesc despre una dintre rețetele din carte – musaca de vinete și roșii – care se încadrează (oarecum) la rubrica Vegan Monday. Adică este 100% vegană, are nevoie de 10 ingrediente. Nu poate fi făcută în maxim 30 de minute, dar am zis că merită să încalc această regulă, dat fiind că este foarte simplu de pus în practică și rezultatul este absolut demențial.

Musacaua de față este mult mai ușoară decît ce știm noi cu vinete/cartofi și carne de vită. Și cînd zic mult, chiar mă refer la mult. Vinetele absorb ulei multicel, dar cantitatea folosită poate fi controlată și adaptată standardelor fiecăruia – eu, de exemplu, am pus mai puțin de jumătate din cît cerea rețeta originală. Astfel vinetele au rămas ușoare, coapte bine dar cu gust de vinete, nu de ceva înecat în ulei.

Ce mai e fain la mîncarea asta este că este mult mai bună rece sau la temperatura camerei decît fierbinte. Deci poți să faci o cantitate mai mare și să o ai de luat la birou sau de mîncat într-o seară cînd vii de la birou și nu ai niciun chef să faci vreun efort – caz în care recomand mîncatul direct din caserolă ca să scapi și cu splălat mai puține vase :-).