Ani de zile am evitat să pun în aceeași farfurie dulce și sărat. Deh, ca un novice în ale bucătăriei și gusturilor rafinate. De exemplu untul de arahide a fost un nonono pentru mine pînă acum o lună. L-am gustat cîndva, nu îmi aduc aminte în ce împrejurare și dacă erau americani prin preajmă, cert este că mi s-a părut mai mult decît o prostie – ceva dezgustător și mă juram că eu nu mă mai ating cît voi trăi de așa ceva. Deh, infatuarea ignorantului.
Pînă cînd am început să studiez pentru seria #decesacumperi pe care am inițiat-o cu sosul de roșii gata în 20 de minute. Am vrut să văd dacă sunt în stare să fac acasă unt de arahide și ce gust va avea față de cel comercial pe care-l gustasem (și îi ținusem bine minte gustul dulce&sărat). Și l-am făcut de la zero — adică am prăjit eu alunele, le-am decojit una cîte una (mda, din alea cu coajă aveam în casă cînd mi s-a pus pata, ce să fac?) și le-am transformat în unt. Nu e greu deloc, revin cît de curînd cu rețeta detaliată. La final am avut o super revelație: untul de arahide este una dintre cele mai bune chestii inventate pe lume în materie de mîncare, iar combinația de sărat și dulce este și ea o minune de care trebuie să profităm mai mult.
Borcanul e pe final, am folosit luna asta untul de arahide simplu mîncat cu lingurița, pe pîine cînd muream de foame și altceva nom nom nu exista în casă, la smoothies și combinat cu diverse fructe. Așa am ajuns la această formă de snack pe care vreau să ți-o arăt astăzi. Este simplu de pregătit, nu ai nevoie de nimic altceva decît de un cuțit și o linguriță, îți satisface foarte bine nevoia de a ronțăi ceva bun (cunoaștem, nu?) — activitate pe care cu bunătatea asta o poți desfășura și mai tîrziu în noapte pentru că se încadrează la categoria healthy și daunele nu sunt prea mari.
Ai nevoie de un măr sau două, unt de arahide și merișoare. Trebuie să tai mărul, să dai deoparte semințele și să îl feliezi. Merișoarele le toci mărunt și le presari peste feliile de mere, apoi ornezi totul cu unt de arahide după gust. Atît? Atît. Nu mai rămîne decît să te bucuri de gustare. Poftă mare, să-mi zici dacă ți-a plăcut și dacă tu ai vreo combinație yummie de dulce și sărat.
Sper să îți placă și să îți fie de bine!
[…] Fără nicio glumă, chiar călătoresc cu pachețel. Și Brăduț dacă pleacă la drum fără mine primește așa ceva. Prefer să am la mine pentru toată călătoria mîncare și gustări gătite în casă cu ingrediente cît mai ușor controlabile. Cel mai des fac sandvișuri, fix cum primeam de la mama cînd mergeam la școală (doar că pe alea ingrata de mine le arunca la gunoi). Folosesc pîine făcută în casă și ingrediente cît mai curate – brînză, somon, hummus, ardei gras, roșii, castraveți. Iau mere în bagaj pentru că rezistă foarte bine pînă la destinație. Iau și banane, dar am grijă să le mănînc primele. Uneori îmi pregătesc năut copt (rețeta în curînd pe blog) sau energy balls (same same, cum zice thailandezul). Dacă nu am ingrediente pentru astea fac muffins cît mai simple. Acum că am descoperit că îmi place untul de arahide, sigur voi include în lista de snacksuri și merele astea cu peanut butter. […]
[…] mere rătăcite pe un raft. Ocazie cu care am avut parte de unul dintre cele mai bune mic dejunuri, despre care ți-am povestit aici. Ce nu am apucat atunci să îți zic este cum fac eu untul de arahide atît de disprețuit pe […]