Am grijă să mănînc cît mai multe fructe și legume, deci nu am nevoie să suplimentez. Aceasta este afirmația cea mai des întîlnită de mine în ultimii ani de cînd profesez în domeniul sănătății. Este, la fel de bine, una dintre cele mai eronate (în top cred că rămîne suntem ceea ce mîncăm, despre care vorbesc mai jos în articol) și vreau să detaliez în acest articol cîteva motive posibile pentru care mulți aproape toată lumea are nevoie de suplimente cel puțin odată în viață.

Stilul de viață specific oamenilor moderni din secolul 21 nu este unul care să încurajeze bunăstarea pe termen lung. Trăim în stres cronic, înconjurați de zeci de mii de substanțe toxice, care nu ne ocolesc precum ocolesc avioanele turnul de control atunci cînd aterizează, dormim puțin, mîncăm de cele mai multe ori ce ne este la îndemînă, iar ceea ce este la îndemînă rareori este și nutritiv. Digestia noastră este din ce în ce mai proastă, somnul tot mai puțin și mai prost, relațiile tot mai superficiale, deviațiile genetice tot mai des întîlnite, hrana tot mai lipsită de nutrienți, preferințele noastre spre hrană proastă tot mai accentuate date fiind problemele emoționale. Tot ce am enumerat în acest paragraf se poate rezuma astfel: există o cerere din ce în ce mai mare de nutrienți pentru a face față provocărilor și o ofertă tot mai mică. Diferența dintre cele două este exact ce spuneam: lipsa de bunăstare pe termen lung. În loc să înflorim și să ne bucurăm de viață, ne tîrîm de pe o zi pe alta stresați, vlăguiți la trup și la suflet. Și pe deasupra, refuzăm deseori să ne ajutăm singuri, inclusiv cu aceste suplimente care fac obiectul discuției de astăzi.

Digestia

Suntem ceea ce mîncăm este o afirmație incompletă, care cred că poate face mult rău multor oameni. Mult mai aproape de adevăr este: suntem ceea ce mîncăm, digerăm, absorbim și metabolizăm. Oriunde pe această traseu pot exista impedimente temporare sau permanente, procese care nu sunt optimizate datorită stilului de viață sau geneticii. Nutrienții nu sunt automat biodisponibili doar pentru că îi băgăm în gură. Astfel, este posibil să nu ajute deloc să mănînci zece porții de broccoli pe săptămînă dacă, să spunem, consumul în paralel de gluten, lipsa vitaminei D și trie serii de antibiotice din ultimul an ți-au afectat integritatea membranei intestinale și nu mai absorbi bine vitaminele și mineralele din acel broccoli în esență atît de sănătos. La fel de bine, poți avea o predispoziție genetică despre care să nu știi și care să te împiedice să transformi betacarotenul în retinol (forma activă de vitamina A), deci să mănînci degeaba trei kilograme de cartofi pe săptămînă.

Mi-au trecut prin mînă zeci de cazuri deja de oameni cu probleme digestive și o spun fără urmă de îndoială că în ziua de astăzi digestia perfectă și tractul intestinal intact sunt lucruri foarte rar întîlnite. Nici măcar eu nu mă pot lăuda cu așa ceva – am povestit aici cum am descoperit, de exemplu, că stomacul meu nu funcționează în parametri optimi și că puțin ajutor nu i-ar strica sub formă de suplimente cu acid clorhidric. Asta în condițiile în care nu aveam niciun simptom legat de tractul digestiv. Dacă nu aș fi știut ce analize să cer la laborator și cum să le interpretez, aș fi continuat să mănînc sănătos, echilibrat, adecvat stilului meu de viață dar să nu absorb nutrienți și posibil să ajung să am probleme mai serioase din cauza insuficienței de fier, folat sau vitamina B-12 (toate dependente de un stomac puternic, care secretă suficient acid clorhidric).

Mai multe despre importanța digestiei pentru sănătate găsești în acest articol.

Calitatea hranei

Legumele și fructele cu care ne lăudăm că ne umplu farfuriile dimineața, la prînz și cină nu mai au puterea nutrițională din trecut. Știința a progresat uluitor în ultimul deceniu, făcînd culturile de cereale, legume și fructe mai bogate cantitativ, mai rezistente la intemperiile vremii sau la atacurile dăunătorilor dar am plătit un preț pentru asta, un preț de care deseori nu suntem conștienți: nutrienții disponibili sunt foarte puțini comparativ cu cîteva zeci de ani în urmă.

1975 versus 1997, nivelul de nutrienți analizat în 12 legume și fructe

  • calciu cu 27% mai puțin
  • fier cu 37% mai puțin
  • betacaroten, nivel mai mic cu 21%
  • mai puțin cu 30% vitamina C

Nu aș pierde din vedere și faptul că 1997 este departe de 2020, nivelul nutrienților mai mult ca sigur a scăzut și mai mult de atunci.

Motivele concrete pentru care lipsesc tot mai mulți nutrienți din hrana noastră? Eroziunea solului, practicile agricole care încurajează tot mai mult monoculturile în detrimentul rotațiilor care să permită remineralizarea pămîntului, folosirea la scară largă a pesticidelor, fungicidelor, insecticidelor care fac leguma și fructul mai mare, deci disponibil pentru mai multe mese, deci diluat ca și aport nutrițional. Și nu în ultimul rînd, hibridizarea speciilor care ne aduce produse mai mari, mai frumoase, mai lucioase, mai lipsite de semințe enervante dar și mai goale de nutrienți. Pot să mai adaug pe listă și globalizarea care ne face să uităm de local și în sezon, dîndu-ne acces la legume și fructe de peste mări și țări în orice moment al anului – pentru a ajunge la noi pe farfurie, acestea parcurg un drum lung pe care nu-l pot suporta profitabil decît dacă sunt culese înainte de a ajunge la maturitate, deci la potențialul nutrițional maxim.

Încărcătura toxică

Oricît am încerca să ne ferim, substanțele toxice sunt omniprezente în viața noastră, în apă, aer, în plasticul pe care este aproape imposibil să îl evităm, în produsele de curățenie și îngrijire personală și a casei, în hainele pe care le purtăm, în mobila pe care ne relaxăm seara șamd. În momentul de față se estimează a fi în uz peste 80.000 de substanțe chimice diferite (pe piața din Statele Unite). Sub 1% dintre ele sunt studiate pentru siguranța în ceea ce privește sănătatea umană și acestea sunt studii pe substanțe individuale, nu combinații. Adevărul este că nu avem decît o vagă idee despre efectele acestor substanțe, fiecare de capul ei sau luate cîte două, trei sau o sută.

Ce știm sigur este că încărcătura toxică a organismului este din ce în ce mai mare, iar nevoia de nutrienți pentru curățare și detoxifiere este direct proporțională. Dacă nu te-ai gîndit vreodată la acest minunat și complex proces sau dacă ai preferat pînă acum să asculți de celebra doctoriță care susține sus și tare că nu există toxine în corp și detoxifierea este o gogoriță de marketing, uită-te un picuț la graficul de mai jos. Este prezentat schematic procesul de detox care are loc în ficat.

Substanțe exogene sau endogene de care organismul nu are nevoie trebuie să treacă prin acest proces, care nu se întîmplă fără nutrienți specifici. Dacă aceștia, urmînd firul logic al argumentației de mai sus, nu sunt disponibili în cantități suficiente fie pentru că nu sunt prezenți în hrană, fie nu îi putem extrage și absorbi, atunci procesul este gîtuit. De asemenea, cu cît expunerea la substanțe chimice dăunătoare este mai mare, cu atît ficatul va trebui să muncească mai mult și va avea nevoie de un disponibil mai mare din nutrienții implicați în cele două faze de detox. Cu cît procesul de detox se poticnește mai mult, cu atît mai mare încărcătura toxică a corpului pentru că orice nu se elimină reintră în circulație. Un cerc vicios des întîlnit. Cu alte cuvinte, orice cireașă organică este aproape egală cu zero dacă speli prin baie cu Domestos, clătești hainele cu Lenor și pui zi de zi pe chip cel puțin cinci produse de make-up convențional. Acumulezi din toate acestea multiple toxine (și mai mult ca sigur nu sunt acestea singurele surse!), pentru a căror eliminare din corp în condiții optime ai nevoie de mult mai mult decît ce iei din cireașa organică.

Află mai multe despre toxine și detoxifiere în această intervenție live pe pagina de Facebook Suflet pentru Hrană.

Bineînțeles, toate cele de mai sus pot fi dezvoltate în fel și chip, pe multe pagini de blog și probabil voi relua subiectele de-a lungul timpului. Vreau, pentru moment, doar să atenționez că în multe situații atitudinea specifică multor puritani de genul eu mănînc bine, nu am nevoie sau eu nu mă hrănesc de la borcan nu are baze realiste sau dacă este un adevăr valabil și benefic pentru ei, nu înseamnă că se aplică tuturor.

Dincolo de nutrienți, suplimentarea poate fi necesară pe termen mai scurt sau mai lung pentru ajutor adus anumitor procese biologice care contribuie la bunăstarea noastră. Detoxul de mai sus sau acidul clorhidric în cazurile de hipoclorhidrie (deloc rare!!!) sunt doar două exemple. Aș sublinia aici și lipsa somnului profund și odihnitor unde trebuie intervenit de la începutul procesului de cercetare și rezolvare a cauzelor profunde pentru care persoana în cauză suferă de insomnie. Înlocuirea medicamentelor de sinteză cu suplimente mult mai blînde, la fel de eficiente și fără efecte adverse este un alt scenariu de care mulți ar putea beneficia – vezi acest articol despre alternative naturale la antiinflamatoarele non-steroidiene.

Sper să îți fie de bine toate aceste informații.

Foto de copertă ready made via Pexel.com