There is no spoon – este lecția pe care am învățat-o pentru a mă lăsa de fumat. Da, știu, unii zic că e mult prea devreme ca să vorbesc despre subiect. Le dau dreptate pentru că sunt singură că sunt aceia care au făcut eforturi nenumărate pentru pasul ăsta, unii ajungând să îl considere cea mai mare realizare a vieții lor. Îi și contrazic, însă, pentru că, în ciuda clișeului de exprimare, de data asta chiar e diferit.
Pentru mine renunțarea la fumat (o exprimare cu care nu sunt de acord deloc, explic mai încolo de ce) a devenit o obsesie în ultimii trei ani. Dorința de a nu mă mai atinge vreodată de puturoase nu a fost întrecută decât de furia născută din neputința de a-mi transforma intenția în realitate. În fiecare seară când rămâneam numai eu cu mine, plângeam de ciudă că nu îmi iese. Îmi promiteam că de a doua zi nu voi mai fuma, măcar nu atât de mult. Și seara următoare ajungeam în aceeași situație. Trei ani și mai bine, seară de seară, zi de zi, țigară de țigară, același obsesiv loop din care nu vedeam calea de urmat pentru a scăpa. Am citit cartea, am ascultat poveștile altora. Prima și singura oară când am invidiat-o pe prietena mea, Ramona, că a reușit cu mult înaintea mea. Am încercat cu răritul, am încercat cu renunțatul. De cele mai multe ori petreceam o zi întreagă fără să fumez și seara, bucuroasă, simțeam nevoia de o recompensă – mergeam să-mi cumpăr țigări, evident. Mintea mea funcționa lipsit de logică și nu o puteam controla!
Nu a mers nimic. Până acum când nu știu clar ce a mers. Nu-ți pot da o rețetă magică spunându-ți ”fă așa și o să reușești”. Am 13 zile la ora publicării acestui post, nu am fumat 325 de țigări, am economisit 1.072,5 baht (aprox 90 de lei). Am ieșit cu prieteni care mi-au suflat relaxat fum de țigară în ochi – am clipit un pic jenată, însă nu pot să mă laud că am tras cu dor și poftă aerul murdar în piept și nici că am strâmbat din nas superior a ”vai dar ce obicei dezgustător și urât mirositor”. Am trecut pe lângă magazinele care vând țigări de zeci de ori, am intrat și am cumpărat doar ce-mi era necesar, fără vreo tresărire sau nostalgie.
 |
| Fotografia este făcută pe 14 ianuarie 2013, la ora 19.00 când am stins ultima țigară. |
Cred că nu există o metodă universal valabilă pentru că așa cum nu ne asemănăm ca două picături de apă la nimic altceva, motivațiile din spatele unei asemenea schimbări sunt altele pentru fiecare om. Am o prietenă care s-a lăsat pentru că după ce a născut nu a mai avut timp să fumeze – mi s-a părut fabulos, mi-am dorit pe loc un copil când am auzit așa ispravă! Un copil îmi doresc în continuare, unul care să aibă cât mai puțin parte de toxine, iar dacă îl ating (nu-mi fac iluzii că nu va avea parte chiar deloc, e imposibil în ziua de azi), cel puțin să vină dinafara ariei mele de influență.
A fost o combinație de factori. Trecerea la dieta crudivoră Renunțarea la carne m-a făcut să văd situația mult mai clar. Am înțeles că degeaba mănânc sănătos pentru că efectele tuturor bunătăților sunt în mare parte anulate de toxinele inhalate din cele 25 de țigări zilnice. Și mai presus de asta am conștientizat că dependența de țigări există numai la mine în cap. Odată alungată de acolo, țigările și-au pierdut toate puterile, iar eu mi-am recăpătat libertatea. Ceea ce nu pot decât să îți doresc și ție!
m-am apucat si lasat de fumat de vreo 10 ori pana acum.Ultima data acum 3 ani, pentru ca nu aveam bani si de tigari. Fumam de la altii cate una, doua pe saptamana si apoi am zis: mai bine fara tigari. Asa ca de voie, de nevoie, pur si simplu am renuntat.Si dupa vreo doi ani nici pofta nu am mai avut cand stateam langa fumatori.Nu zic ca n-o sa mai fumez vreodata, dar acum stiu ca nu poftesc.
Mă bucur că ți-a ieșit până la urmă, anonimule.