În ultimii ani m-am afundat destul de mult în subiectul nutriție și am citit articole, cărți, studii, istorii și ce mi-a mai picat prin mînă. În mare toți oamenii cu mult mai deștepți decît mine vorbesc despre aceleași principii de bază care ne ajută să ne păstrăm un nivel optim de sănătate și vitalitate. Unii sunt mai radicali decît alții, cîțiva folosesc informațiile pe care le-au consolidat de-a lungul anilor pentru a-și construi adevărate imperii prin vînzarea de programe de slăbit, cărți despre diete miraculoase etc. Michael Pollan este preferatul meu pentru că scrie cu maxim bun simț și îți dă întotdeauna siguranța că totul este simplu, one simple choice away. În plus, nu am niciun motiv să îl suspectez că ar avea interese ascunse pentru că în ciuda faimei obținute cu ale sale cărți nu s-a transformat într-o vedetă, nu ne vinde nimic altceva decît cărțile și își vede de meseria lui de bază.

Pentru cine nu știe încă, Michael Pollan este un jurnalist american care și-a cîștigat faima cu Omnivore’s Dilemma, o carte despre alegerile alimentare ale ultimelor generații și despre influența lor asupra sănătății oamenilor și asupra mediul înconjurător. Cartea a făcut numeroase valuri, a fost re-editată și publicată vreme de 10 ani (prima ediție a apărut în 2007) și a pus pe masă într-un mod foarte firesc subiecte legate de alimentație pe care nimeni nu le mai abordase pînă atunci.

Aș caracteriza orice scrie Pollan ca fiin de bun simț și firesc. I-am citit aproape toate cărțile și l-am ascultat vorbind la diverse conferințe și întotdeauna am un mic șoc gîndindu-mă cît de simplu este, de fapt, să ne hrănim sănătos și cît de des alegem să nu o facem, lăsîndu-ne pradă impulsurilor, poftelor, comodității pentru care peste ani plătim scump cu afecțiuni mai ușoare sau mai grele.

Dacă nu știai de Michael Pollan este totuși posibil să îi cunoști cele mai faimoase 7 cuvinte, repetate probabil de milioane de ori: Eat Food. Not too much. Mostly plants. Nu se poate mai simplu și mai clar de atît, ai zice. Ei bine, pentru unii aceste cuvinte nu au fost suficiente, așa că autorul lor le-a detaliat într-un mic ghid practic. El a adunat în cartea Food Rules: An Eater’s Manual o listă completă de reguli care să răspundă la întrebarile esențiale Ce să mănînc? și Cum să mănînc?

Îți recomand cu mare căldură să pui mîna pe carte și să o aprofundezi. Este scrisă concis, clar și cu un umor foarte fin caracteristic autorului, transparent în toate scrierile sale. Ca să îți fac poftă, iată mai jos 20 dintre cele 64 de reguli ale lui Michael Pollan – preferatele mele, probabil cele mai intuitive dintre ele și mai simplu de aplicat.

Don’t eat anything your great-grandmother wouldn’t recognize as food.

Adică nu mînca ceva ce străbunica ta nu ar recunoaște cu ușurință ca fiind mîncare. Probabil că noi, românii, nu ne putem avînta chiar pînă la străbunică, e suficient chiar și o mamă. Spun asta pentru că bunica mea, de exemplu, femeie de 90 de ani, trăită la țară, în colectiv, nu știe ce este aceea linte sau varză de Bruxelles — alimente foarte sănătoase dar cu care ea nu a avut de-a face niciodată. Ideea este clară însă – ceva ce un bătrîn nu recunoaște ca mîncare, nu este de mîncat.

Avoid foods that contain more than 5 ingredients.

Cu alte cuvinte: citește etichetele și dacă sunt mai mult de 5 ingrediente pe listă, pune înapoi pe raft.

Avoid food products that make health claims.

Dacă e nevoie să țipe eticheta cu adaos de calciu sau bogat în fibre sau sursă de vitamina D, atunci treci mai departe. Alimentele naturale, integrale nu au nevoie de explicații că sunt sănătoase și că au un aport mare de vitamine, minerale, anti-oxidanți.

Avoid food products that are advertised on TV.

Cine are bugete de reclame TV intră la categoria “industrie alimentară” și șansele să fi scăpat ceva neprocesat în produsele lor sunt minime.

Shop the peripheries of the supermarkets and stay out of the middle.

Toate supermarketurile sunt gîndite la fel, indiferent de mărime: produsele naturale sunt pe margini, centrul este plin de alimente procesate. Ține aproape de pereți.

Eat only food that will eventually rot.

Adică să mănînci alimentele care au șansele cele mai mari să se strice. Vezi tu, procesarea înseamnă scoaterea din alimentele de bază a tuturor elementelor care le-ar putea face să mucegăiască. Industria alimentară are ca scop principal profitul. Profitul se face cu produse care au viață lungă și foarte lungă la raft. Ceea ce se strică repede intră la coloana de pierderi – chestie pe care orice companie o urăște și încearcă cu disperare să o evite. Deci, cu cît termenul de valabilitate este mai mare, cu atît mai repede fugi tu înspre altă zonă din supermarket. Eventual spre pereții menționați mai devreme.

Get out of the supermarket as often as you can.

Mergi la Obor, mergi la piața de la tine din oraș, la tîrgurile tradiționale săptămînale. Știu că sunt legume și la supermarket dar deseori cele din piață sunt mai gustoase și crescute mai natural. Alte alimente, făină, pîine, brînză, lapte – la fel, ai șanse mai mari la piață să le găsești autentice, procesate după metode tradiționale, fără E-uri și conservanți în exces.

It’s not food if it arrived through the window of your car.

Nu este mîncare dacă îți este servită prin geamul mașinii tale. Nu am nimic de adăugat.

It’s not food if it’s called by the same name in every language.

Big Mac, Pringles, Bounty, Oreo etc. — oricît de gustoase îți par, nu le poți numi mîncare și nu îți poți baza regimul alimentar pe ele.

Treat meat as a flavoring or special occasion food.

Nu este obligatoriu să elimini carnea din alimentație. Doar să o iei în considerare din cînd în cînd. Eu aș adăuga de la mine să fii atent și la calitatea cărnii.

Eat sweets as you find them in nature.

Cu alte cuvinte – un măr sau o piersică sunt de preferat unui biscuite sau unei felii de tort.

Don’t eat breakfast cereals that change the color of the milk.

Nu mînca cereale care schimbă culoarea laptelui cu care le combini. Simplu, nu?

Eat all the junk food you want as long as you cook it yourself.

Adică mănîncă junk food cît vrei dar pregăteșteți-l singur. Bineînțeles că nu este deloc înțelept să mănînci numai junk food, indiferent că îl cumperi sau îl pregătești la tine în bucătărie.

Pay more, eat less.

Alege ingrediente și mîncăruri de calitate, chiar dacă asta înseamnă să plătești mai mult. Pe termen lung vei ieși mai ieftin pentru că nu vei avea nevoie de medicamente, spitalizare și altele care să repare neglijența de acum.

Stop eating before you are full.

Oprește-te din mîncat înainte de a simți că ești plin. Japonezii au o vorbă: hara hachi bu, adică să te oprești din mîncat cînd ești 80% sătul. Principiile ayurvedice ne sfătuiesc că e bine să ne oprim la 75%. Medicina chineză vorbește despre 70%. Indiferent de procent, ideea este aceeași. Dacă vrei explicația științifică – se secretă în intestinul subțire un hormon pe pune peptidă YY care transmite la creier senzația de sațietate, adică îi spune gata, am mîncat suficient. Studiile arată că durează aproximativ 15-20 de minute pentru ca acest semnal să ajungă la creier. Deci cu cît mănînci mai încet, cu atît mai ușor îți va fi să detectezi acest semnal.

Eat when you are hungry, not when you are bored.

Ascultă-te cu mare antenție, am zis-o de multe ori și o voi repeta cît voi trăi. Poftele vin de la creier, nu din stomac, și sunt semne ale unor probleme emoționale, nu au legătură cu foamea. Urmărește-te bine cînd simți nevoia de dulce, de snacking, de mîncare. Încearcă să legi aceste senzații de ceea ce ți se întîmplă în momentele respective. Oare nu cumva ești supărat și crezi că ciocolata îți va schimba starea? O va face, sigur, dar va fi pentru o perioadă scurtă de tip și nu va rezolva cauza supărării tale.

Buy smaller plates and glasses.

Cu cît farfuriile și paharele sunt mai mari, cu atît vei mînca și bea mai mult. Ceea ce nu e bine.

Don’t get your fuel from the same place your car does.

Adică tot ce se vinde în benzinării pe post de mîncare trebuie ignorat.

Do all your eating at a table.

Fă-ți timp să așezi masa, să stai jos și să te bucuri de ce ai în farfurie. Încearcă să mănînci cît mai des cu familia. Dacă nu ai una, invită-ți prietenii la masă în weekend sau măcar într-una, două seri ale săptămînii.

Cook.

Gătește. Gătește de la zero orice. Ferește-te de semipreparate și de pre-mixuri. Dacă nu ai acest bun obicei, începe de astăzi – imediat ce termini de citit acest articol, alege o rețetă, cît de simplă (ai inclusiv la mine pe blog cu zecile care au nevoie de maxim 10 ingrediente și sunt gata în jumătate de oră), fă lista de cumpărături și propune-ți să o faci în următoarele trei zile sau într-o săptămînă. Apoi alege alta, fă o regula ca cel puțin o masă pe săptămînă să fie gătită de tine de la zero. Îți promit că este mult mai ușor decît îți închipui și vei avea un sentiment de satisfacție absolut minunat.

Cu drag de hrană și de viață,