Uite un lucru pe care pun pariu că nu îl știai despre mine: număr și enumăr chestii în minte. De exemplu, cînd iau fructe, cartofi, lime, creveți sau orice altceva de la piață eu nu mă gîndesc cît cîntăresc, ci număr involuntar cîte bucăți pun pe cîntar. Fără niciun scop, imediat ce am terminat numărătoarea uit cifra totală și o iau de la capăt cu alt sortiment. M-am tot întrebat de unde vin și ce o însemna, dar nu am aflat vreun răspuns pînă acum (dacă ești psiholog/psihiaru și ai idee ce se întîmplă, nu ezita să mă tragi de mînecă cu un comentariu).
La fel cu enumerarea, de cele mai multe ori tot în gînd și nu cu vreun scop imediat. Out of the blue încep să înșir diverse liste – de la ce am de cumpărat, la ce mai vînd sau donez din casă ca să scap de clutter (cea mai recentă preocupare majoră a mea despre care voi povesti la momentul potrivit), la evenimente importante și cîte și mai cîte. Sîmbătă mă plimbam pe plajă spre apus și din senin am început să pun pe o coală de hîrtie imaginară lucrurile pe car ele consider cu adevărat importante pentru a fi fericită.
Ajung la ele imediat că nu pot să le țin numai pentru mine, doar dă-mi voie să definesc fericirea asta. Pentru mine fericirea este departe de vreo stare mistică de extaz. Este, mai degrabă, un cumul de mulțumire (venită din ceea ce faci la potențialul tău maxim) și pace interioară (dată de conștiință împăcată, urmarea unor principii sănptoase, lipsa obsesiilor mărunte). În același timp, fericirea nu este o stare permanentă – mie îmi place să o compar cu un cal nărăvaș, care are nevoie de extrem de multă libertate și de spațiu de desfășurare pentru a putea umbla, veni, pleca.
Revenind la lista mea de sîmbătă – am realizat că nu era vorba de o epifanie, că toate cele erau gînduri vechi, disparate, cărora le acordasem atenție și cu alte ocazii doar nu așa “organizat”. Pe de altă parte, lista nu este exhaustivă și nu servește drept sfaturi sau reguli. Sunt numai lucrurile care mie mi se par în acest moment al vieții ca fiind esențiale și pe care, cum am zis în titlu, i le-aș spune Elenei de acum 20 de ani în speranța că va profita de ele cît mai devreme în viață.
Oamenii
Înconjoară-te de oameni în prezența cărora poți fi sinceră, fără cea mai mică teamă de judecată. Oricînd simți că trebuie să te abții, să te controlezi, să te ascunzi total sau parțial temîndu-te că celălalt te va înțelege greșit, oricînd se întîmplă asta fă un pas înapoi și analizează ce anume te ține legat de omul în cauză și vezi dacă nu cumva e mai bine să te îndepărtezi o vreme. Nu lăsa oameni toxici să-ți domine viața și nici nu te mulțumi cu cei de genul yes, madame!
Cărțile
Acele obiecte pline de cuvinte scrise negru pe alb, de cele mai multe ori fără poze sau desene dacă sunt pentru oameni mari, din care poți afla orice despre lumea în care trăiești și care îți țin de plictiseală, te vindecă de melancolie, îți aduc un zîmbet pe buze cînd ai mai mare nevoie. Ți le recomand în cantități enorme, nelimitate chiar.
Muzica
Muzica, la fel ca și mîncarea, este cel mai bun liant între oameni. Oriunde pe lumea asta unde e un om cîntînd la chitară să știi că nu va fi singur multă vreme. Dacă-l vezi tu primul, du-te și întreabă-l care-i melodia lui preferată.
Călătoriile
Călătoriile cu rost sunt cele care te îmbogățesc la fel de mult ca oamenii cu care te înconjori, cărțile pe care le citești și muzica pe care o cînți sau asculți. Pleacă oriunde te trage inima pentru pasiunile tale, nu bifa destinații pentru că au făcut-o și alții înaintea ta. Du-te după ce-ți place pentru că îți vei construi o poveste coerentă în felul acesta și te vei dezvolta infinit mai mult decît din plimbările la întîmplare.
Experimentele
Nu mă refer la a pune aspartam în sticla de cola pentru a vedea cît de tare explodează, ci la a încerca mereu ceva nou, a nu spune NU din oficiu. Ai nevoie de evoluție, de exercițiu, de a te menține mereu vie și asta nu o vei obține niciodată rămînînd contrînsă în aceeași parametri, făcînd zi de zi, lună de lună și an de an aceleași lucruri. Lasă frica deoparte, măcar un strop, fă un pas mai la stînga, sari doi pași în față în loc să pășești normal și tot așa. Nu e musai să tranformi orice zi într-o mare aventură, dar măcar din cînd în cînd permite-ți să zici DA la ceea ce toată ființa ta fricoasă urlă că nu ar trebui să faci de teama eșecului sau penibilului.
Bună, dragă Elena, sunt psiholog & psihoterapeut și habar n-am de unde îți vine treaba cu număratul. Stii cum e, tu esti experta in viața ta! Tot ce pot să îți spun e că e un pas înainte faptul că l-ai conștientizat! :))
Cât despre oameni, ai perfectă dreptate, însă este vorba de un întreg proces care nu poate fi realizat peste noapte, apăsând un buton. Este nevoie de timp ca noi înșine să ne depășim nivel după nivel și abia apoi atragem în viața noastră oamenii cu care rezonam.
Tu ai ajuns acolo unde te bucuri de viață și știi și cum să faci asta, dar un tânăr de 20 de ani o poate face doar dacă a primit din plin aceste învățături de la părinți.
Pe lîngă că l-am conștientizat să știi că l-am mai și diminuat. Adică nu mai număr chiar tot timpul, tot timpul. Sunt pe drumul cel bun :))))
cît despre oameni, bine zici, e greu al 20 de ani să știi lucrurile astea. E greu să le știi și la 40, dar dacă realizezi acest adevăr te poți pune pe treabă.