A venit vremea să fac public o mărturisire pe care prietenii și unele dintre cunoștințele mele au mai auzit în privat: nu sunt o călătoare. Nu în sensul atît de rîvnit în ultimii ani – femeia independentă cu rucsacul în spinare, dispusă să cheltuiască nimic, să doarmă oriunde și să mănînce orice numai ca să bifeze destinații pe harta de pe contul personal de TripAdvisor. A nu se înțelege greșit, nu am nimic împotriva unor astfel de persoane, atîta vreme cît această goană le ajută în dezvoltarea personală. Doar că eu nu sunt așa. Știu, m-am mutat în Thailanda, postez poze exotice, mă vede lumea fîțîindu-mă de colo colo. Adevărul este că m-am mutat în Thailanda pentru că eram îndrăgostită moartă de Brăduț și el făcuse deja pasul acesta, iar eu nu suportam ideea de a trăi fără el. Postez poze cu ce văd prin jurul meu zi de zi, sunt exotice din cauza distanței dintre locurile fotografiate și poziția privitorilor; în aceeași notă exotic pentru mine de ani de zile sunt mirosul de tei, socata, strugurii, mustul, telemeaua și roșiile de la mama din grădină. De fîțîit mă fîțîi, da – ba că facem un proiect care necesită deplasări, ba că trebuie să fac un visarun, ba că vin în țară să gust din exotismele mai sus menționate.

Am făcut o socoteală – de cînd a început povestea numită Thailanda am la activ 20 de zboruri transcontinentale. Socotind 11h în medie pe zbor rezultă 220h petrecute la 8.000 – 10.000m altitudine. La acestea se mai adaugă încă de trei ori mai multe zboruri scurte de 1-2h. Mă înțelegi acum de ce îmi iau libertatea de a povesti despre experiențele mele în acest domeniu și a da mici sfaturi care să ajute la diminuarea efectelor negative ale unor astfel de călătorii. Încerc să așez informația cît de sistematic pot, bare with me for a while.

Bagaj

Am încercat multe variante în toți acești ani, combinînd în fel și chip trolley, poșetă, rucsac și încercînd să rezolv cît mai bine două aspecte: să nu car greutăți mari în spate sau pe umăr și să am acces cu ușurință la cele de trebuință în avion sau prin aeroporturile de tranzit. Formula cîștigătoare s-a dovedit a fi trolley și poșetă mare.

În trolley pun tot – laptop, cameră foto, încărcătoare, mouse, mousepad, aparat foto, o pătură, șosete și eventual o geacă. La acestea se adaugă o gentuță în care am în permanență hard extern, token de la homebanking, agendă cu informații utile, carduri, pixuri, memory stick. Plus nelipsitul portfard în care am cele necesare pentru îngrijire. În geantă nu țin mare lucru – portofel, Kindle, acte, o eșarfă mare pe care o folosesc în aeroport cînd simt aerul condiționat mai puternic decît îmi place mie să fie.

La boarding fac întotdeauna schimbări și pun în geantă pătura și portfardul cu cosmetice. Asta pentru că le folosesc mereu în timpul zborului și vreau să fie ușor de accesat, ceea ce nu se întîmplă dacă rămîn într-un trolley greu, cu fermoar etc.

Confort

Anumite lucruri nu îmi lipsesc niciodată cînd plec la drum: pernă pentru gît, pătură suplimentară pentru că pe unele linii aeriene cea primită din oficiu nu face față singură, căști pentru că mă uit la filme aproape tot drumul și de la cele din avion mă dor urechile, șosete – mă descalț imediat ce am urcat în avion și nu îmi place să umblu desculță prin avion, termos sau sticlă pentru apă – este mult mai comod să merg să îmi umplu sticla la fiecare oră decît să cer un pahar la fiecare 15 minute.

Am grijă să port mereu haine comode, îmbrăcate în mai multe straturi astfel încât să pot adăuga sau scoate cu ușurință în funcție de temperatura ambientală. Nu port niciodată blugi (cred că s-a întîmplat acum la ultimul zbor, dar erau unii very boyfriend care atîrnau pe mine). Prefer țesăturile moi, evit cusăturile și nasturii, pantalonii trebuie să fie largi. Dacă găsesc o formulă în care să arăt decent, atunci nu port nici măcar sutien. Dacă nu am suficientă inspirație prefer să am unul simplu, din bumbac, fără armătură și bureți. Părul mi-l prind întotdeauna cu un elastic comod, nu folosesc niciodată cleme de plastic.

Îngrijire personală

Kitul cu care plec la drum în bagajul de mînă conține: periuță și pastă de dinți, deodorant, șervețele demachiante, cremă hidratantă pentru față și pentru corp, balsam de buze, minimum necesar pentru a aranja un machiaj simplu – lipgloss, anticearcăn, mascara și un creion pentru sprîncene. La acestea se mai adaugă un ulei de păr și o mască foarte hidratantă pentru față.

Ideea, la care voi reveni mai tîrziu cînd vorbesc despre mîncare și băutură, este că în avion umiditatea este extrem de scăzută, motiv pentru care organismul se deshidratează mult mai ușor decît în condiții normale. Deshidratarea aduce după sine tot felul de alte efecte secundare precum piele, păr, buze uscate, dureri de cap, stare generală de rău, sete șamd. Eu combat efectele negative legate de piele și păr printr-un mic ritual testat în toți acești ani, care funcționează de minune.

Imediat ce mă instalez și știu că cel puțin pentru o vreme nu voi mai fi deranjată (stau mereu la culoar) îmi curăț fața bine cu un șervețel demachiant și aplic masca hidratantă. Nu îmi pasă că îmi lucește fața sau că se uită lumea ciudat la mine – adevărul este că nu am văzut niciodată pe nimeni să mai facă ceva asemănător. Odată la două ore merg la baie și aplic cremă hidratantă pe brațe, decolteu și picioare. Masca nu necesită mai mult de una, poate două reîmprospătări – ea este gîndită a fi folosită noaptea și intră numai parțial și extrem de lent în piele. Din cînd în cînd aplic ulei pe vărfurile părului. Cînd ne apropiem de destinație, dacă nu e o coadă imensă la toalete (caz în care mut acest proces la o baie de pe aeroportul de destinație) merg și mă spăl pe dinți și la subraț, aplic deodorant, îmi curăț fața bine cu șervețele demachiante, mă dau cu cremă și mă machiez puțin, cît să am iluzia că încă sunt vie după un așa drum.

Entertainment

Aici este foarte simplu – am mereu la mine Kindle-ul și îl folosesc în aeroporturi. Rareori pot citi în avion. Aici prefer să mă uit la filme și fac asta cam tot drumul – din 2012 încoace nu am dormit niciodată mai mult de două ore pe zborurile transcontinentale. Nu ascult muzică. Foarte rar răsfoiesc cîte o revistă.

Mîncare și băutură

Le-am lăsat la urmă nu pentru că ar fi mai puțin importante, ci pentru că e mai mult de povestit. Părerile apropo de mîncarea din avion, cel puțin cele pe care eu le-am auzit de la oameni reali, nu cele citite pe internet, sunt împărțite în “este oribilă” versus “îmi place mult”. Apetența pentru mîncarea servită de liniile aeriene cred că are de-a face cu cît de mult sau puțin se schimbă gusturile fiecăruia în timpul zborului. De schimbat se schimbă sigur, este dovedit științific. Din cauza presiunii atmosferice și mai ales a umidității scăzute, gusturile se atenuează cu 30 pînă la 50%. Cam ca atunci cînd ești răcit și nu mai simți mare lucru din ce mănînci. Săratul îl percepem cu 20-30% mai puțin intens, pe cînd abilitatea de a simți gusturile dulci se reduce cu 15-20% pe perioada călătoriei cu avionul. Acestea sunt motivele pentru care mîncarea servită în avion conține mai multă sare, respectiv zahăr – pentru a le aduce la nivelul de normal cu care suntem noi învățați. În aceeași linie e bine de știut că gustul umami, al cincilea dintre gusturile noastre de bază, nu este afectat de umiditate și presiune, îl simțim la fel de bine în avion ca la sol. De aceea vedem multe mîncăruri cu sos de roșii, de exemplu, pentru că roșiile conțin mult umami și sunt șanse mai mari ca aceste mîncăruri să fie percepute ca normale/bune în ciuda schimbărilor prin care trecem fără să vrem.

Umiditatea scăzută duce la deshidratare, repet, motiv pentru care e bine să evităm cafeaua și băuturile alcoolice și să bem cît mai multă apă plată. Băuturile carbogazoase sunt și ele de evitat pentru că suntem predispuși la balonări pe parcursul zborurilor lungi.

Eu de cîțiva ani evit mîncarea din avion. Nu sunt împăcată să știu că mănînc ceva ce a fost parțial gătit cu mult timp în urmă, adus de departe (da, nu există punte de producție pe fiecare aeroport din lume), apoi gătit din nou în avion, plin de conservanți, cu sare și zahăr în exces. O vreme am îndurat cu stoicism efectele negative – balonări excesive, gaze, erupții pe piele, apoi am decis că nu e cazul să mai continui așa și că trebuie să plec cu pachețelul după mine.

Fără nicio glumă, chiar călătoresc cu pachețel. Și Brăduț dacă pleacă la drum fără mine primește așa ceva. Prefer să am la mine pentru toată călătoria mîncare și gustări gătite în casă cu ingrediente cît mai ușor controlabile. Cel mai des fac sandvișuri, fix cum primeam de la mama cînd mergeam la școală (doar că pe alea ingrata de mine le arunca la gunoi). Folosesc pîine făcută în casă și ingrediente cît mai curate – brînză, somon, hummus, ardei gras, roșii, castraveți. Iau mere în bagaj pentru că rezistă foarte bine pînă la destinație. Iau și banane, dar am grijă să le mănînc primele. Uneori îmi pregătesc năut copt (rețeta în curînd pe blog) sau energy balls (same same, cum zice thailandezul). Dacă nu am ingrediente pentru astea fac muffins cît mai simple. Acum că am descoperit că îmi place untul de arahide, sigur voi include în lista de snacksuri și merele astea cu peanut butter.

Am grijă să cer mîncare vegetariană pe zbor, dar rareori mă ating de ce-mi este adus pe tavă. Curry-urile am constatat că sunt ok și nu îmi fac foarte rău. Primesc invariabil fructe, nu mă ating de ele pentru că sunt degradate, aproape fermentate și deloc apetisante în starea asta. Plus că nu aș avea cum cu regulile după care mănînc eu fructe de obicei – cu aproximativ 2h înainte sau după o masă principală. Nu beau niciodată cafea sau băuturi din cutii (cu gaz sau fără). Beau vin în speranța că așa voi dormi mai mult, nu prea se întîmplă. Mă spăl de păcate cu foarte multă apă.

La sol, pe aeroporturi, încerc să găsesc salate cu ingrediente proaspete. Nu este întotdeauna ușor, dar nici imposibil. Dacă nu și nu și nimic nu îmi pare acceptabil, iar ce am adus de acasă s-a terminat, atunci prefer să îmi cumpăr și să mănînc ciocolată neagră cu un procent cît mai mare de cacao. Din fericire în ultimii doi ani am observat că restaurantele și magazinele din aeroporturi au opțiuni din ce în ce mai variate, făcînd treaba mai ușoară pentru cei ca mine, preocupați de o hrană decentă, cît mai curată și sănătoasă.

Acestea sunt lucrurile pe care le fac eu pentru a avea o călătorie cu avionul cît mai confortabilă. Mi-a luat mult pînă am ajuns la această formulă, necesită un pic de muncă în avans și de agitație pe drum, dar beneficiile sunt evidente. Sper să îți fie de folos informațiile. Dacă ai și tu trucuri de genul acesta, te rog, împărtășește cu noi.

Sper să îți fie de folos aceste informații,