Am fugit de acasă pe 2 ianuarie, norocul meu că nu am abuzat de alcool în noaptea de revelion, așa cum făceam în tinerețe. Trei doamne mi-au vizitat țara de adopție și eu le-am fost mândru ghid prin Chiang Mai și împrejurimi. Spa-uri, masaje, shopping de artizanat, mătăsuri și bijuterii, izvoare termale, temple și peisaje incredibil de frumoase – de toate s-au bucurat din inimă și nu s-ar mai fi dat duse dacă alte îndatoriri mai omenești nu le-ar fi chemat acasă.
Printre toate de mai sus a scăpat și piața mare din Chiang Mai – le-am întrebat mai degrabă în glumă dacă vor să meargă să vadă asemenea curiozitate și mi-au răspuns cu voci hotărâte DA. Bucuria mea ce mai mare să le arăt bogăție de fructe, legume și ierburi. Mândră tare am mai fost de fiecare dată când m-au întrebat ce-i asta? și am știut să le răspund și posacă când nu am avut o replică mai bună decât nu știu.
Fructul ăsta m-a chinuit peste măsură. Îl cumpărase și înainte, nu ne plăcuse nici mie, nici lui Brăduț la gust – poate pentru că nu puteam spune clar dacă aduce a măr sau a pară. Fetelor le-a plăcut.
I-am mai dat și eu o șansă în cantitate exactă de 2 kg pe care nu le-am mâncat, ci le-am băgat la storcător. A ieșit un suc super răcoritor pe care l-am sorbit pe nerăsuflate. Ah, mint, m-am mai oprit un pic cât să scotocesc internetul și să aflu că pe fruct îl cheamă simpatic Jujube. Ca să știi cum îl recunoști: e verde, de mărimea unui măr mic și necopt din România, crocant la mușcătură tot asemnea mărului, dulce acrișor la gust mai degrabă ca o pară nu prea bine pârguită. Are un singur sâmbure în centru, foarte tare, asemănător celui de piersică.
frumoase poze si aproape amintiri, ca noi am fost in mai, ne-a rapus caldura.
nici mie nu mi-a placut jujube. nici durianul.
sarumana de fotografii.
Sunt foarte dezamagita sa vad ca promovezi plimarile cu elefanti.
Este o activitate despre care, traind acolo, ar trebui sa stii cat de multa lume incearca sa o elimine si cu cata brutalitate sunt tratati elefantii.
Suzana, dă-mi voie să îți explic, deși nu am nicio obligație, că gîndești superficial și simplist. Tocmai pentru că locuiesc aici și (unde mai pui) am și lucrat pentru o fundație care se ocupă de binele elefanților, am cunoscut și am stat de vorbă cu mulți specialiști internaționali în domeniu, tocmai că știu sigur unde să recomand oamenilor să meargă la elefanți și unde nu. Respectiv am două locuri despre care știu sigur că tratează elefanții bine și călăritul lor se face, acolo unde se face, cu mare măsură.
Te invit să citești ce am scris despre elefanți aici: http://www.tedoo.ro/thailanda-elefanti-cum-sa-ii-salvam/
Draga Elena,
Mesajul meu nu a avut intentia de a te insulta deci nu este nevoie de atacuri.
In articolul de mai sus nu ai explicat/ai facut referire la articolul de pe tedoo ceea ce nu a ajutat in a-mi forma o parere diferita. Iti multumesc pt link – sunt familiarizata cu sanctuarele de elefanti si mai ales cu comportamentul lor si nu sustin calaritul lor in orice fel de campus ar fi.
Mersi.
Suzana, eu nu am luat comentariul tău ca pe o insultă și nici nu văd cum anume te-am atacat. Ți-am spus că gîndești simplist și superficial și ți-am dat să citești un pic mai mult. Îmi pare rău dacă te-ai simțit atacată dar nu are nimic de-a face cu mine.
Nici eu nu susțin călăritul, mi se pare o prostie imensă. Am făcut-o o singură dată cu ocazia plimbării pe care am descris-o în articolul de față (articol scris cu multă vreme înainte de cel de pe Tedoo.ro, motiv pentru care nu există un link) și încă o dată foarte diferit, pe gîtul elefantului, acolo unde stă mahout-ul de obicei. Am explicat turiștilor de zeci de ori care este treaba cu elefanții în Thailanda, am întors din drum pe mulți care vroiau să-i călărească. Dar nu am cum să împiedic pe nimeni să facă asta, iar dacă cineva insistă, știu unde să-i trimit fiind sigură că este un loc unde elefanții sunt tratați foarte bine.
Mulțumesc și eu de preocupare.