Nu știu cum o fi pe la alții pe acasă dar la mine relația cu micul dejun este una de dragoste cu năbădăi. Cred că am mai zis-o pe undeva pe aici pe blog – ani de zile (10-15?) nu am mîncat nimic dimineața. Mă trezeam, beam cafea, îmi vedeam de drum spre facultate sau birou.

De cînd cu mutarea în Thailanda micul dejun a fost on and off din diverse motive. Lipsa ingredientelor cu care să îl fac variat și gustos ( să mănînc ouă în fiecare zi nu merge) sau perioadele de călătorie prin Thailanda sau Indonezia, țări în care micul dejun tradițional nu are nimic de-a face cu ceea ce știm noi, europenii, de la noi de acasă. Sau lenea. Sau trezitul tîrziu.

De vreo doi ani mă straduiesc mai mult și reușesc să mănînc dimineața măcar patru zile din șapte ale săptămînii. Nu pentru că așa se spune, că este extrem de important să mănînci bine dimineața (chestie dovedită științific că depinde de la om la om și nu există vreo regulă), ci pentru că îmi face bine. Am garanția că va fi o zi frumoasă dacă o încep cu ceva bun de mîncare.

Am mereu problema diversificării. Mă plicitisesc foarte ușor, mai ales că prefer în opt din zece cazuri un mic dejun dulce. Sau cît de cît. Nu ouă cu șuncă, știi ce zic. Cereale, smoothie, iaurt cu nuci și miere, banana bread sau muffins. Plus că trebuie să fie rapid și simplu de pregătit.

Din nevoia asta de diversificare am ajuns la un moment dat sa testez diverse variante de granola. Sunt simplu de făcut și tare bune de avut în casă fie pentru mic dejun, fie pe post de snack.

Granola, pentru cine nu a aflat încă, sunt cereale combinate cu fructe uscate și îndulcitor (zahăr brun, miere, sirop de arțar sau ce mai are omul prin dulap) și coapte ceva vreme la foc mic până devin aurii și crocante.

_DSC0033-01

Varianta de față este singura care mi-a ieșit bine de tot. Tot ce am mai făcut înainte era așa și așa, dar de data asta I really nailed it! Nu e niciun secret la mijloc, cred că am avut cereale de foarte bună calitate și am nimerit la fix dulceața adăugată prin fructe și miere. Ah, ba ca să fiu sinceră, este un secret – moderația.  Adică adaugi din fiecare ingredient puțin câte puțin pînă identifici gustul care îți place și acolo te oprești.

Ce am pus eu în combinația asta pe care o iubesc atât de mult:

  • cereale – de la supermarket, integrale și fără adaos de zahăr (grîu, secară, orz, ovăz). 2 căni, echivalent aproximativ a ceea ce se numește „cups” la americani
  • semințe de floarea soarelui – cam 20% din cantitatea de cereale
  • merișoare uscate – 2 linguri cu vîrf
  • fulgi de cocos fără adaos de zahăr – din ochi, să zic 5 linguri cu vîrf
  • scorțișoară măcinată – 2 lingurițe rase
  • extract de vanilie – o lingură
  • miere – după gust
  • rom brun – am folosit capacul sticlei ca unitate de măsurare și știu că au fost 3 căpăcele pline ochi implicate în proces

Am amestecat totul bine, am întins într-un strat subțire în tava de la cuptor și am copt 1 oră și jumătate la 120°C. De trei ori în timpul ăsta am scos tava și am amestecat cerealele ca să fiu sigură că se rumenesc uniform. Apropo de copt – temperatura trebuie să fie cît mai mică, iar timpul necesar de coacere poate varia de la un cuptor la altul, așa că ar fi bine să verifici periodic și să scoți granola din cuptor cînd ești mulțumit de cît este de aurie și de crocantă.

La final eu am obținut un borcan mare (800ml) de granola delicioasă. Nu cred că o să mă țină prea mult. Încerc să fiu cumpătată dar nu pot promite nimic.

Cu drag de hrană și de viață,