Au trecut 3 ani de când am renunțat să mai mănânc carne și am fumat ultima țigară. Mi se pare important ca din când în când să notez amănuntele transformării. O transformare poate nu la fel de spectaculoasă cum mă așteptam eu să fie sau cum par ale altor oameni care au făcut gesturi similare, dar o schimbare importantă pentru mine, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic.

Să încep cu începutul. Am decis să renunț la carne la început de decembrie 2012, iar de fumat m-am lăsat pe 14 ianuarie 2013. Schimbările care au urmat în cei 3 ani sunt cu siguranță legate de ambele renunțări, nu sunt medic sau nutriționist, nu am atât de multe informații de specialitate pentru a putea le putea separa. Cert este că până acum efectele fizice și psihice au fost predominant de natură pozitivă, ceea ce mă face să cred (în continuare) că deciziile luate sunt cele corecte. Mănânc legume și fructe cât pot de multe, pește și fructe de mare rar, ouă tot rar că nu mi-au pplăcut niciodată prea mult, brânză nu prea multă pentru că aici nu găsesc de calitate, iaurt aproape zilnic dimineața la cereale. În cei trei ani de când am devenit oficial vegetariană am poftit de, să zic, cinci ori la carne și nu m-am abținut, am gustat. Gătesc carne uneori pentru Brăduț, niciodată de pui însă pentru că nu suport mirosul, mi se pare că puii din comerț miros a moarte.

Primul lucru notabil legat de renunțarea la carne a fost că am pierdut niște amici. I-am anunțat de această decizie, nu au fost de acord cu ea, au încercat să ne convingă de greșeala enormă pe care o facem și în lipsa unui rezultat așa cum și l-au dorit ei, adică o regândire a deciziei, au încetat să mai vorbească cu noi. Vorbesc aici la persoana I plural pentru că odată cu mine a decis și Brăduț că e mai bine să mănânce mai puțină proteină animală, lucru pe care continuă să-l facă până în zilele noastre. Cu foarte puține excepții (a se citi pofte) este la fel de lacto-ovo-vegetarian ca și mine.

Revenind la amici, a fost o lecție brutală, neașteptată, venită foarte repede după schimbare, dar am luat-o fix așa: ca pe o lecție. Am știut de atunci că există șanse mari să fiu judecată de cei din jur, că mulți știu care e adevărul și se vor înghesui în mine să mi-l spună. Așa că am decis ca niciodată, oricât de mult informații aș ajunge să dețin pro vegetarianism, să nu mă transform într-o militantă, să nu încerc să conving pe nimeni că această cale pe care am ales eu să o urmez este cea mai bună și toată lumea ar trebui să mi se alăture. Nu, nu am făcut, nu fac și nici nu voi face acest lucru. Cred că este plin internetul de informații, fiecare le alege pe cele care i se par relevante și decide în consecință pentru propria persoană. Nu cred că există formulă matematică unică în lume după care ar trebui să ne hrănim ca să avem un trai sănătos până la 120 de ani. Dimpotrivă, sunt convinsă că ceea ce funcționează la mine ție îți poate face rău și singura cale eficientă este ca fiecare dintre noi să ne uităm atent la propria persoană și la reacțiile fizice și psihice care apar în urmă consumului diferitelor alimente. Numai așa putem decide ce este mai bine pentru noi. Eu am decis că fără carne și fără țigări viața mea e mai bună. De țigări îndrăznesc să declar că nu mă voi mai atinge vreodată. De carne? Nu bag mâna în foc, mai ales că mama crește niște puicuțe free-range super delicatesă :-).

M-am îngrășat. În 9 luni am pus 6-7 kilograme și apoi m-a stabilizat la +3-4 față de cum fusesem în ultimii ani de fumătoare-carnivoră. Spun asta mai întâi de toate nu ca să te sperii, ci pentru că știu că este una dintre cele mai mari frici ale fumătorilor și unul dintre motivele (false) pe care și le fabrică pentru a amâna renunțarea la tutun. În cazul meu kilogramele în plus cred că au venit mai degrabă din renunțarea la carne, nu la țigări, și înlocuirea ei cu alte alimente pe care eu le percepeam consistente și necesare. Luni de zile am înlocuit consistența cărnii cu carbohidrați în cantități mai mari decât ar fi fost necesar. Plus că îmi place pâinea, îmi plac pastele, produsele de patiserie și acum le simt gustul mult mai bine ca înainte. Sunt conștientă că nu trebuie să fac excese, dar nu cred că voi renunța niciodată complet la bunătățile astea.

A început să-mi crească părul. Adică păr nou, mult, ca la bebeluși, care continuă să apară și să uimească toate coafezele la care mă duc să mă tund. Dar ce tratament faci de-ți crește părul în halul ăsta? Am auzit-o de fiecare dată când am fost la tăiat vârfuri. În plus de ce văd oamenii ăia la mine în cap, îmi dau eu singură seama că am mai mult păr, e coada mai groasă când o prind. Mai e mult până unde vreau eu să ajung, dar nu mă grăbesc. Apropo, dacă știe cineva vreo șmecherie să-mi crească părul pe fast forward, rog a împărtăși. O crește el mult, dar o face atât de încet!

Mi-au dispărut cearcănele și tot tenul mi s-a luminat incredibil de tare. La cearcăne e ușor de observat, erau înainte foarte evidente, acum sunt foarte discrete – probabil că dacă aș dormi cum trebuie nu ar mai exista deloc. La ten, însă, eu nu îmi dau seama neapărat, mă bazez pe fotografii și pe spusele prietenilor și cunoștințelor care mă văd la intervale lungi de timp și sunt surprinși de ce mult m-am schimbat.

Dezavantajul cu tenul mai luminos în lipsa tutunului este că a devenit și mai sensibil în lipsa cărnii. Sau cel puțin așa presupun eu. Cum o iau pe arătură un pic cu alimentația, cum se manifestă efectele adverse pe fața mea. Pe vremea când împlineam un an de vegetarianism am avut patru episoade extrem de neplăcute de acnee puternică, urâtă, enervantă. La momentul respectiv nu am știut ce se întâmplă, acum pot doar presupune că ori a fost un ciclu de curățare a tenului, ori reacții neplăcute la ceva ce am mâncat și organismului meu nu i-a priit. Tind să înclin balanța mai degrabă spre a doua variantă pentru că ultimul dintre aceste episoade s-a petrecut după un zbor cu avionul din Asia în România, zbor pe care am beneficiat de toate serviciile la bord. Spun doar atât: a fost ultima oară când am mai mâncat mâncare pe avion. Revenind în ziua de astăzi, orice exces se vede imediat — prea mult zahăr, prea multe grăsimi; nu pot folosi creme și alte produse de îngrijire de la branduri comerciale, nici măcar de la cele high-end.

Mi s-au albit dinții. Nu e nimic de dezbătut aici, e clar că este efectul renunțării la fumat.

Miros mai bine. Uneori detectez în anumite alimente sau chiar în legume mirosuri dubioase, nenaturale și preuspun că vin de la pesticide. Nu am nicio informație științifică pentru a confirma.

Dezavantajul celor două acțiuni combinate este un tranzit mai lent. Știu care este rezolvarea, din păcate nu pot să mă ține mereu de ea – orice aș mânca sau bea, este musai să am în meniul zilnic o salată de crudități. Fără ea, este stop joc. Am început de curând să îmi țin un jurnal al alimentației – notez tot ce mănânc și beau pe parcursul zilei. Vreau ca după câteva luni să studiez informația atent și să văd ce corelații mai corecte pot face între hrană, digestie, starea psihică, oboseală etc. Astăzi, de exemplu, sunt foarte obosită de la prima oră. Este posibil să fie de vină menstruația sau faptul că înainte de culcare am mâncat biscuiți (de casă, după o rețetă a Nigellei, yum!). Nu știu, studiez problema.

Că tot veni vorba despre menstruație – este mult mai scurtă și mai puțin abundentă. Iarăși, nimic de dezbătut din punctul meu de vedere.

Dincolo de toate astea, cred că schimbarea mare a venit la nivel psihic. Nu am devenit o fanatică psiho-pupu, nu mă vei vedea bând ceaiuri miraculoase sau ridicând în slăvi vreo sămânță magică la modă anul ăsta. Dimpotrivă, mi se cam urcă sângele la creier când văd acte din astea adoptate pentru că sunt în trenduri. Renunțarea la carne și fumat au fost pentru mine porți către o lume nouă, oportunități de a mă deschide din multe puncte de vedere. Odată cu o alimentație echilibrată a venit și o gândire mai luminoasă, o predispoziție mai mare către a dărui, o deschidere către ceilalți combinată foarte bine cu o atenție mai mare acordată propriilor gesturi. Nu zic că m-am transformat într-o ființă absolut bună, tolerantă, lipsită de egoism. Zic că noul stil de viață îmi cere să fiu așa și sunt datoare față de mine însămi să fac tot ce ține de mine să fiu așa – mai îngăduitoare cu mine și cu cei din jur, mai veselă, mai lipsită de încrâncenări – dar este un proces de durată.

Și ca să terminăm într-o notă pozitivă, te las cu experimentul ăsta pe care l-am făcut vreme de 4 ani și din care m-am oprit pentru că mi s-a părut stupid, plus că am tot schimbat laptopuri și nu mai am pozele vechi. Fotografiile sunt toate făcute în același loc și în niciuna dintre ele nu sunt machiată (2012 și 2014 cred că am niște maclavais pe sprâncene și 2013 un pic de ruj).

10005933_10152241006219754_1119221947_o

Eat your veggies & quit smoking!